I believe you

Dacă nu ați văzut filmele, sau nu ați auzit de cazul Anitei Hill, uitați-vă măcar la trailer-erele acestea: este vorba despre femeia care a fost hărțuită sexual de bărbatul care ulterior va deveni judecător al Curții supreme SUA.

Povestea Anitei Hill a fost cea care a adus atenția cu adevărat asupra cazurilor de hărțuire.

Anita a făcut publică povestea hărțuirii la cîțiva ani după ce se întîmplase. În România am avut cîteva cazuri publice, poate vă amintiți de povestea gimnastei Maria Olaru care a fost trasă la răspundere de ce apare după 20 de ani să facă publicăo poveste sinistră și de ce nu a spus-o cînd avea 12 ani Inutil să spun că este aberant să ceri așa ceva unui copil ori chiar familiei, avînd în vedere epoca în care trăiau. Situații care nici atunci și se pare că nici astăzi, nu sînt luate în serios. Inutil să spun prin ce chin treceai, ca și azi, dacă te duceai să raportezi, de exemplu, un viol.

În toate aceste cazuri, niciuna dintre femei nu a fost crezută. În România se înregistrează 5 cazuri de viol în fiecare zi și este vorba doar de cazurile raportate. America are date despre hărțuire, viol, cifre care te năucesc și este vorba, din nou, doar despre cazurile raportate.

Recent, un festival de muzică din Suedia a fost anulat din cauza raportărilor de viol primite de Poliție. În Romînia, zilele trecute, o femeie a fost hărțuită în tren de către un bărbat și oamenii-l plîng pe agresor. Astfel de cazuri se întîmplă zilnic în toată lumea.

Însă: de ce nu vrem să auzim și povestea, varianta agresorului? Dacă nu s-a întîmplat așa? Dacă femeia minte? De ce femeia nu s-a dus la Poliție? De ce a scris pe Facebook? A verificat cineva povestea?

Toate aceste întrebări arată felul în care oamenii blamează victimele, cum mărturia unei femei este suspectă, lipsită de credibilitate. La prezindețialele din America, a izbucnit scandalul cu Trump, violurile, hărțuirea. Aceeași placă: femeile mint, Trump este curat ca lacrima.

Acum cîteva zile a apărut știrea următoare: o femeie a sunat de 125 de ori la Poliție  pentru că era hărțuită. Poliția nu a făcut nimic, hărțuitorul a înjunghiat-o. În spatele acestor întrebări este gîndul că femeia este de vină, că nu respectă locul în societate pe care i-l îngăduie bărbații. Nu, femeia din tren nu minte, văd asta zilnic: bărbați care sînt furioși pentru că ești femeie independentă, bărbați furioși că femeia nu mai este sub controlul lor, bărbați furioși că avem drepturi. Bărbați furioși că femeile se descurcă fără ei alături, bărbați furioși că nu mai găsesc obiecte pe care să le manipuleze și abuzeze.

Eu una nu sînt curioasă de mărturia agresorului. Am urmărit mărturiile violatorilor din Vaslui, ale violatorilor din universitățile americane (și au scăpat basma curată), am urmărit ce au spus unii judecători (ultimul caz, cu judecătorul mexican care a spus că violatorul nu a apucat să simtă plăcerea, deci nu a violat), mărturii ale altor judecători care au învinuit victima pentru că: purta haine nepotrivite, ieșise noaptea, supoziții că victimelor le place să fie violate și cîte și mai cîte.

În alte cuvinte, femeia este de vină, pentru că un bărbat nu ar face așa ceva fără să fie ispitit, provocat. Misoginismul duce la discriminare, hărțuire, crimă. Să nu ne jucăm cu viețile altora. Alte femei pot fi scutite de calvarul și trauma aceasta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *